femeia... cateva litere care formeaza un cuvant.
complet irelevant.
hai sa nu!
hai sa nu incepem iar cu aceleasi situatii.
hai sa nu ne mai roadem unghiile si sa spunem cuvinte pe care stim ca nu le simtim.
tragice.. cuvintele astea.
teribil de tragice. le spui, uiti, si a doua oara e posibil sa te intrebi de ce le-ai lasat sa iasa.
am cate un raft in cap pentru fiecare.
pentru mine, am pastrat biblioteca.
ma chinui. ba nu, ma torturez sa ii umplu toate dulapurile alea mari.
cred ca atunci cand am vorbit cu imputitul ala de tamplar, ori nu i-am dat eu numerele corecte, ori a decis el ca e in regula sa le faca asa mari.
rafturi nu stiu exact cate am. jur.
cred ca e o sala intreaga plina cu ele doar ca pe cateva am reusit sa le luminez, restul sunt in intuneric.
si durerea, mainile, buzele imi tremura, lacrimile vor sa iasa... dar ce sunt lacrimile? oricum nu ma linistesc. e doar apa care curge din mine. siguranta deshidratarii, daca vrei. cu ce sens?
cu ce umplu golurile astea mari din mine?
caci in definitiv capul meu e plin de cuvinte, imagini, oameni, un barbat pe un piedestal pe care incerc sa il dobor dar aparent nu reusesc. l-am postat acolo, in siguranta, la intaltime si acum forez in jurul lui in speranta ca o sa cada de acolo. nu te mai vreau acolo!! nu te mai vreau acolo, ma auzi???!?!?!?
golurile astea mari din mine, din sufletul meu. sufletul meu de care incerc sa am grija. asa mi-a spus un taximetrist odata. "ai grija de sufletul tau." stii ce i-am raspuns? nimic.. nu i-am spus nimic. in capul meu urla cuvantul "incerc."
si incerc, si incerc si mai incerc o data.
ia foc totul in jurul meu si eu imi tin sufletul invelit intr-o carpa infecta cu care inainte am sters pe jos. si ii cant cateodata si incerc sa il sterg dar il vad tot timpul jegos. e tot timpul jegos pentru ca e plin de praf. de mizerii.
hai sa nu.
hai sa nu iar si iar si iar.
hai sa nu mai vorbim despre atatea trivialitati. hai sa ne plimbam unul langa altul si sa tacem dracului din gura.
si asa stim fiecare ce e inauntru.
si asa stim fiecare cum gandeste celalalt.
si asa ne e dor unul de altul.
si asa uralm unul la altu, fara sens, aruncand cuvinte.
cuvintele, ti-am spus eu, nu inseamna absolut nimic.
un cacat si lumea asta.
ne doare sufletul pe amandoi asa tare si ne umplem timpul unul cu altul.
de ce ne mai doare sufletul, in definitiv?
ne plangem de singuratate.
ironia e ca ne plangem de singuratate unul altuia.
hai, destul!
destul cu raftul din capul meu care te are pe tine in el.
ti-am facut fisiere, foldere, sitcomuri.
am fost producator, regizor, scenarist, actrita.
am fost de toate in capul meu.
astept sa aud fermoare cum se deschid atunci cand facem tampenii dar stiu ca e suficient sa stiu ca esti acolo si ca tampenia pe care o fac nu ramane nepovestita.
dupa asta tanjim, in definitiv, dupa perpetuarea imaginii noastre in fata celorlalti.
sa stie si cretinul asta cine sunt EU!
EU! TU! NOI!
sa stie toata lumea.
ce daca mai sunt altii ca noi?
ce daca?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu