Love is not blind.It's retarded.

Analizand retroactiv relatiile (si aceasta postare este cu precadere pentru o buna prietena, care necesita confirmare constanta cand e vorba de acest subiect pseudodificil) ajungem sa sesizam aseamanarile dintre ele, mai mult decat diferentele. Doua puncte se mentin constante:
1. daca va mutati impreuna relatia se poate duce in jos mai ceva ca migurile in razboaie.
2. daca trece prea mult timp si va cunoasteti prea bine, cu siguranta ajungeti atat de satui unul de altul incat incercati sa va inconjurati de cat mai multi oameni doar ca sa nu va mai auziti gurile pentru  o ora sau doua.
Viziunea este deloc romantica. Romantismul exista undeva la inceputul relatiei si se pastreaza ulterior drept punct de reper pentru "vezi... asta faceai inainte, acum de ce nu mai faci asa?". Romantismul este, de fapt, intregul procedeu prin care ambele persoane care se angajeaza intr-o relatie se chinuie cat se poate de mult sa epateze unul in fata celuilalt, sa isi expuna calitatile (unii mai subtil ca altii), sa nu inceteze a coplesi "alesul" cu dovezi de amor, cu interes pentru cele mai stupide replici sau idei si, bineinteles, cu suma de calitati pe care i le atribuie si care se dovedesc, intr-un final, daca nu inexistente, cel putin nu atat de grandioase.
Referindu-ne la orice relatie, exista intotdeauna doua viziuni: a lui si a ei. Cea mai simpla si banala dintre experiente este perceputa diferit. Sa luam de exemplu primul sarut.(si pentru asta vom infatisa o scurta poveste cu caracter dramatic):

Ea cu Ele:

Ea: aseara ne-am sarutat pentru prima data :D :X
Ele: vaaaaaai :X:X:X cat de frumoooos :X:X:X si cum a fost :-?
Ea: intai m-a privit intens, apoi m-a luat de mijloc si m-a sarutat la inceput bland si dupa aia un pic mai brutal, intelegi, ca si cand nu se mai satura de mine :X
Ele: aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa :X:X:X
(discutie de inca 2 ore cu variatiuni pe aceeasei tema)

El cu Ei:


El: aseara ne-am sarutat pentru prima data :D
Ei: cu limba? :-?
El: da :D
Ei: misto :D         
(continue to normal course of business)


Si asta nu e totul. E un fapt deja stiut ca Ele vorbesc despre asta mai mult decat Ei, cu mai multe detalii, cu mai multe informatii stupide si , foarte probabil, prost interpretate.
Draga mea, daca te ia de mana pe strada poate sa insemne ca ii e drag de tine la fel de bine cum poate sa insemne ca nu vrea sa fie martor principal la moartea ta atunci cand trece masina peste capu-ti tont care are numai inimioare in loc de ochi; atunci cand iti ofera ceva de baut poate sa insemne ca vrea sa te simti bine, la fel de logic cum poate sa insemne ca te vrea la fel de beata ca si el pentru a invoca mai tarziu motivul "nu am stiut ce fac, atat eram de luat"; daca iti spune ca esti frumoasa nu inseamna ca iti spune ca esti cea mai frumoasa (afirmatie prin natura ei stupida) face doar o constatare de moment fara subintelesul "m-am indragostit nebuneste de unicitatea ta fizica si psihica".
Functioneaza la fel de bine si invers.
Dragul meu, daca rade la glumele tale poate sa insemne ca nu gaseste gluma deloc amuzanta dar e suficient de draguta incat sa nu iti spuna asta in fata, la fel de bine cum poate sa insemne ca, desi gluma i s-a parut amuzanta, tu nu prezinti niciun fel de alt interes; daca a dansat mai lasciv pe langa tine poate sa insemne ca ii place compania ta si toate celelalte rahaturi romantice, la fel de bine cum poate sa insemne ca vrea sa se lase admirata de tipul de care ii place de fapt si care se baga in seama cu "proasta aia", in timp ce tu nu reprezinti decat stalpul ei de expozitie; daca a zambit frumos la tine poate sa insemne ca ii placi sau poate sa insemne ca i-a facut semn prietenei cele mai bune care se afla fix in spatele tau in acel moment.

Totul depinde de increderea pe care o ai in propriile forte. Femeile supranalizeaza, barbatii go with the flow. De aceea foarte putine relatii au sanse adevarate de izbanda pentru ca, intr-un final, unul din cei doi clacheaza. Si momentul clacarii se finalizeaza extraordinar, cu o cerere in casatorie.



Dar despre asta, altadata.

Zile Cu Metroul

            "Dimineata. Aglomerat. Metrou. Scaun liber. Baba nebuna care ma impinge sa se aseze pe el. Nu-i nimic. Am gasit altul. Reglez sonorul mp3-ului si astept. A ajuns. Dupa 3 statii. Il vad, si astazi ma decid sa fiu rea. Il fixez si imi sclipesc ochii de ganduri perverse. Mai bine nu ma mai uit la el putin, poate ma citeste."

                E povestea fiecarei zile. Intotdeauna ma indragostesc in metrou. Inevitabil, desi ii jur dragoste eterna, ziua urmatoare il insel cu altul. Nu ma pot abtine. E ca o placere interzisa. Si, nu pot nega ca ocazional imi fac ziua mai frumoasa. E dragut sa compui povesti despre el. Sa-l pictezi cum l-ai vrea. Sa iti imaginezi ca privirea aia frumoasa este pentru tine, ca se trezeste in fiecare dimineata cu imaginea ta in gand si ca nu ar schimba niciodata ceva din ceea ce esti. Snap out of it, girl! That will never happen.  Dar asta nu ma impiedica sa devin o adevarata artista. Cu fiecare ocazie pe care o am.

            Apoi, ma ridic de pe scaun, ma indrept delicata inspre usa, ignor faptul ca statia la care trebuia sa cobor  a trecut demult,ii arunc o ultima privire si ii promiti, in gand, ca nu il voi uita niciodata. Ies, imi incalc promisiunea si astepti linistita metroul din directia opusa.  

                Now, repeat as instructed above.

Jocul De-A Soarecele Si Pisica

Pare cat se poate de neverosimil, dar e adevarat: oamenii niciodata nu se multumesc cu ceea ce primesc. Si nu ma refer aici la nimic material, ma refer la un El sau o Ea. Nu e suficient sa ii placa lui de mine, El trebuie sa fie tot ceea ce il vreau a fi. Daca nu ma place, cu atat mai bine, e vanatoarea mai palpitanta, recompensa mai satisfacatoare. Treaba de un real amuzament este insa faptul ca nu El sau Ea reprezinta scopul. Scopul e alergatura in sine. Daca il am, nu mai am chef de el, asa ca il arunc si mai departe ca sa am dupa ce alerga. Noi si pisicile inca ne mai jucam cu soricelul. Alo!! Dar ce se intampla daca scapa, daca fuge, daca pleaca, daca nu mai suna, daca nu ii mai pasa?  Ce se intampla atunci cand trece timpul asta frumos si fatidic si dai de un altul si de un altul si de inca un altul, in cazul in care nu te multumesti cu primii doi? Incepi sa compari, sa studiezi, sa analizezi. Soarece dupa soarece, il prinzi in cusca, ii dai de mancare si alegi intre a-l lasa sa moara, la un moment dat, sau a-I da drumul. Rare momente in care te decizi sa mai schimbi cusca. Te amuza cum unii soareci nu percep subtilul miros lasat in urma de cel ce a plecat, zgarieturile de pe podea sau firimiturile din colt. Personal, schimb cusca de fiecare data. Asa, personalizez si soarecii si ma mentin ocupata in a gasi modalitati din ce in ce mai variate de a-I prinde si pastra. Acum, stimabililor, cu totii suntem soareci si pisici, in fiecare noua poveste pe care ne-o tesem. Unii sunt pisici mai mult ca altii iar unii adora asa mult statutul de soarece incat nici nu isi mai bat capul cu ingeniozitatea necesara pentru a fi pisica. In asta zace caracterul fiecarui individ ce se afla in cautare. Eu vreau tot. Vreau a fiu si soarece si pisica, vreau sa existe o cusca separata pentru mine si vreau sa fauresc o cusca separata la randu-mi, pentru el. Deocamdata., in speranta ca nu este bine sa faci parte din bancurile cu iepuri.. lucrez la cusca.