vineri, 17 februarie 2012

Semne de Cer Senin.

Te-ai trezit si in dimineata asta cu aceleasi ganduri. Pare ca nu te mai parasesc, ca s-au cuibarit acolo, intre rafturile din capul tau, si imbatranesc odata cu tine. Nu sunt zeci..sunt sute..se plimba de colo colo in anomalia ce pare a fi viata ta.
Ai plecat in graba, fara sa te uiti in urma, gandindu-te ca o sa te intorci in acelasi loc asa ca nu are sens niciodata sa faci ordine. Mama e in bucatarie, tata priveste pe geam. Poate el a inteles mai bine ca nu are ce altceva sa faca. In drumul tau ai intalnit iar oameni. Fete prietenoase sau ursuze, cunoscute sau straine. Ai stat de vorba cu fiecare in parte, intr-un schimb de cuvinte ce par iesite din interiorul altei persoane. Mintea zboara spre aceleasi idei, gura arunca cuvintele ce pareau dinainte pregatite pentru fiecare individ: "fac bine, la munca, tu?","sigur, vorbim.", "si "x" ce mai face? nu ne-am mai intalnit demult", "eh! .munca.. nu mai timp de nimic..".
Ai ajuns in alt loc,  din care ai plecat acum cateva secunde, pare-se, ca sa faci aceleasi lucruri ca ieri, ca acum un an, ca poimaine. Mai zambesti ocazional, uneori de complezenta, alteori din suflet..nu esti singur asa ca merita o imbratisare pentru a sarbatori aceasta idee fericita.
In linistea din aglomeratie, cand toti se uita dar nimeni nu priveste, cand toti aud dar nimeni nu asculta, ai timp sa te mai gandesti putin. Ti se pare ca faci asta tot timpul, nu? Cateodata e de-a dreptul inutil, alteori pare singurul lucru care iti este permis, asa ca te agati de el ca de ultima picatura din paharul de bere, de acum gol.
Trebuie sa ajungi acasa iar, singur sau nu, sa-ti dai jos toate mastile si sa le pui la locul loc. Patul nefacut pare mai primitor acum, rece si suparat de plecarea ta brusca, dar bucuros sa te primeasca inapoi. Stie ca o sa te intorci mereu, asa ca supararea a ajuns un reflex amuzant, pana si pentru el.
Adormi brusc, obosit, spunandu-ti la nesfarsit ca maine o sa fie altfel. Spune asta, sa spui asta in fiecare zi..iar atunci cand o sa se intample (caci o sa se intample) gandurile vechi o sa fie inlocuite de altele noi, pregatite sa iti impanzeasca existenta ce va sa vina. Nu o sa se razboiasca intre ele, doar o sa isi ia locul unul altuia, potrivit legilor firii, ca sa iti dea motiv sa te ridici din locul amortelii si sa iti intinzi iar aripile peste lume. Si o sa zbori, ca sa te numeasca iar stapan peste ceea ce stiai ca trebuie sa fii.






Vin semne de cer senin, asa sa stii.

Te Rog.

Miseii!! Ne-au sfasiat in bucati si ne-au aruncat in lume. Ne-au lasat sa ne taram costelivi si fara sens prin ea, sa invatam sa ne cautam prin gunoaie.
Arogantii!! Au crezut ca ne invata minte. Am fost doar prea plini de noi de la bun inceput. "Nu puteti sa faceti numai ce vreti!", ne-au spus, "nu pentru asta ati fost construiti!".
Iar noi am ras ironic, un dinte in minus, unul in plus, un deget lipsa cu doua mai departe de unde trebuiau sa fie in mod normal.
Idiotii!! Au vrut sa se razbune pentru ca nu sunt nici jumatate din jumatatea care eram noi dupa ce au invatat cum sa ne ucida.
Sa radem, asadar, pentru ca inca alergam dupa bucatile lipsa din noi, inca ne probam sa vedem cum ne-ar sta unul in pielea altuia. Continuam sa cautam inima care statea in spatiul gol din piept, piciorul de aceeasi lungime cu cel pe care il avem deja.
Unii se satura de cautat si raman ciunti toata viata. Se prefera asa, se multumesc asa, se peticesc ei si ajung sa-si spuna,convinsi, ca de fapt le sta teribil de bine. Uita ca orice cusatura se vede, orice sta nelalocul lui sare in ochii celor care stiu sa priveasca.
Stai drept! Drepti! Indreapta-te! Fa-te simetric! De la spate, din fata, marginile sa fie fara colturi, te rog! Fii perfect! Cauta-te pana te gasesti! Lipeste-te! Slefuieste-te! 



Nu renunta, te rog, nu renunta! Mergi inainte si priveste inapoi cu coada ochiului. Cine trebuie sa vada, vede. Cine simte cum arde ceafa, stie sa se intoarca si sa priveasca fix. Sa nu iti tremure vocea cand zbori, ca sa nu te dezechilibrezi, te rog. Sa nu iti fie frica de schimbare doar pentru ca esti obisnuit sa te cosi. Sa tintesti naiv spre stele si sa vorbesti cu Luna in fiecare noapte. Nu uita sa visezi, te rog. E sigurul lucru pe care nu ni l-au luat, pe care nu stiu sa il controleze.

Ea a primit un set de aripi de la un prieten. Si El a primit inapoi ceva ce credea ca a pierdut. Sa zambim, deci, prietene, pentru ca am mai castigat ceva!

Stai drept, ti-am spus! Inca nu esti gata. Dar iti sta delicios de bine cu privirea asta noua. Acum stii mai mult ca ieri! Si fara regrete, te rog, intotdeauna... fara regrete.