Te-ai trezit si in dimineata asta cu aceleasi ganduri. Pare ca nu te mai
parasesc, ca s-au cuibarit acolo, intre rafturile din capul tau, si
imbatranesc odata cu tine. Nu sunt zeci..sunt sute..se plimba de colo
colo in anomalia ce pare a fi viata ta.
Ai plecat in graba, fara sa
te uiti in urma, gandindu-te ca o sa te intorci in acelasi loc asa ca nu
are sens niciodata sa faci ordine. Mama e in bucatarie, tata priveste
pe geam. Poate el a inteles mai bine ca nu are ce altceva sa faca. In
drumul tau ai intalnit iar oameni. Fete prietenoase sau ursuze,
cunoscute sau straine. Ai stat de vorba cu fiecare in parte, intr-un
schimb de cuvinte ce par iesite din interiorul altei persoane. Mintea
zboara spre aceleasi idei, gura arunca cuvintele ce pareau dinainte
pregatite pentru fiecare individ: "fac bine, la munca, tu?","sigur,
vorbim.", "si "x" ce mai face? nu
ne-am mai intalnit demult", "eh! .munca.. nu mai timp de nimic..".
Ai
ajuns in alt loc, din care ai plecat acum cateva secunde, pare-se, ca
sa faci aceleasi lucruri ca ieri, ca acum un an, ca poimaine. Mai
zambesti ocazional, uneori de complezenta, alteori din suflet..nu esti
singur asa ca merita o imbratisare pentru a sarbatori aceasta idee
fericita.
In linistea din aglomeratie, cand toti se uita dar nimeni
nu priveste, cand toti aud dar nimeni nu asculta, ai timp sa te mai
gandesti putin. Ti se pare ca faci asta tot timpul, nu? Cateodata e de-a
dreptul inutil, alteori pare singurul lucru care iti este permis, asa
ca te agati de el ca de ultima picatura din paharul de bere, de acum
gol.
Trebuie sa ajungi acasa iar, singur sau nu, sa-ti dai jos toate
mastile si sa le pui la locul loc. Patul nefacut pare mai primitor acum,
rece si suparat de plecarea ta brusca, dar bucuros sa te primeasca
inapoi. Stie ca o sa te intorci mereu, asa ca
supararea a ajuns un reflex amuzant, pana si pentru el.
Adormi
brusc, obosit, spunandu-ti la nesfarsit ca maine o sa fie altfel. Spune
asta, sa spui asta in fiecare zi..iar atunci cand o sa se intample (caci
o sa se intample) gandurile vechi o sa fie inlocuite de altele noi,
pregatite sa iti impanzeasca existenta ce va sa vina. Nu o sa se
razboiasca intre ele, doar o sa isi ia locul unul altuia, potrivit
legilor firii, ca sa iti dea motiv sa te ridici din locul amortelii si
sa iti intinzi iar aripile peste lume. Si o sa zbori, ca sa te numeasca
iar stapan peste ceea ce stiai ca trebuie sa fii.
Vin semne de cer senin, asa sa stii.
Timpul Trece... Pe Lumina Rosie A Semaforului.
Toti isi poarta crucea,zilele astea. Ii vezi mereu, cu capul plecat, cu servieta intr-o mana si sufletul intr-alta. Tu ii vezi. Ei vad doar troturarul, furnicile si semaforul, verde. Stai. Mergi. Timpul, trece si el… doar ca el trece pe lumina rosie a semaforului. Nimeni nu are destul curaj sa-l urmeze.
vineri, 17 februarie 2012
Te Rog.
Miseii!! Ne-au sfasiat in bucati si ne-au aruncat in lume. Ne-au lasat
sa ne taram costelivi si fara sens prin ea, sa invatam sa ne cautam prin
gunoaie.
Arogantii!! Au crezut ca ne invata minte. Am fost doar prea plini de noi de la bun inceput. "Nu puteti sa faceti numai ce vreti!", ne-au spus, "nu pentru asta ati fost construiti!".
Iar noi am ras ironic, un dinte in minus, unul in plus, un deget lipsa cu doua mai departe de unde trebuiau sa fie in mod normal.
Idiotii!! Au vrut sa se razbune pentru ca nu sunt nici jumatate din jumatatea care eram noi dupa ce au invatat cum sa ne ucida.
Sa radem, asadar, pentru ca inca alergam dupa bucatile lipsa din noi, inca ne probam sa vedem cum ne-ar sta unul in pielea altuia. Continuam sa cautam inima care statea in spatiul gol din piept, piciorul de aceeasi lungime cu cel pe care il avem deja.
Unii se satura de cautat si raman ciunti toata viata. Se prefera asa, se multumesc asa, se peticesc ei si ajung sa-si spuna,convinsi, ca de fapt le sta teribil de bine. Uita ca orice cusatura se vede, orice sta nelalocul lui sare in ochii celor care stiu sa priveasca.
Stai drept! Drepti! Indreapta-te! Fa-te simetric! De la spate, din fata, marginile sa fie fara colturi, te rog! Fii perfect! Cauta-te pana te gasesti! Lipeste-te! Slefuieste-te!
Nu renunta, te rog, nu renunta! Mergi inainte si priveste inapoi cu coada ochiului. Cine trebuie sa vada, vede. Cine simte cum arde ceafa, stie sa se intoarca si sa priveasca fix. Sa nu iti tremure vocea cand zbori, ca sa nu te dezechilibrezi, te rog. Sa nu iti fie frica de schimbare doar pentru ca esti obisnuit sa te cosi. Sa tintesti naiv spre stele si sa vorbesti cu Luna in fiecare noapte. Nu uita sa visezi, te rog. E sigurul lucru pe care nu ni l-au luat, pe care nu stiu sa il controleze.
Ea a primit un set de aripi de la un prieten. Si El a primit inapoi ceva ce credea ca a pierdut. Sa zambim, deci, prietene, pentru ca am mai castigat ceva!
Stai drept, ti-am spus! Inca nu esti gata. Dar iti sta delicios de bine cu privirea asta noua. Acum stii mai mult ca ieri! Si fara regrete, te rog, intotdeauna... fara regrete.
Arogantii!! Au crezut ca ne invata minte. Am fost doar prea plini de noi de la bun inceput. "Nu puteti sa faceti numai ce vreti!", ne-au spus, "nu pentru asta ati fost construiti!".
Iar noi am ras ironic, un dinte in minus, unul in plus, un deget lipsa cu doua mai departe de unde trebuiau sa fie in mod normal.
Idiotii!! Au vrut sa se razbune pentru ca nu sunt nici jumatate din jumatatea care eram noi dupa ce au invatat cum sa ne ucida.
Sa radem, asadar, pentru ca inca alergam dupa bucatile lipsa din noi, inca ne probam sa vedem cum ne-ar sta unul in pielea altuia. Continuam sa cautam inima care statea in spatiul gol din piept, piciorul de aceeasi lungime cu cel pe care il avem deja.
Unii se satura de cautat si raman ciunti toata viata. Se prefera asa, se multumesc asa, se peticesc ei si ajung sa-si spuna,convinsi, ca de fapt le sta teribil de bine. Uita ca orice cusatura se vede, orice sta nelalocul lui sare in ochii celor care stiu sa priveasca.
Stai drept! Drepti! Indreapta-te! Fa-te simetric! De la spate, din fata, marginile sa fie fara colturi, te rog! Fii perfect! Cauta-te pana te gasesti! Lipeste-te! Slefuieste-te!
Nu renunta, te rog, nu renunta! Mergi inainte si priveste inapoi cu coada ochiului. Cine trebuie sa vada, vede. Cine simte cum arde ceafa, stie sa se intoarca si sa priveasca fix. Sa nu iti tremure vocea cand zbori, ca sa nu te dezechilibrezi, te rog. Sa nu iti fie frica de schimbare doar pentru ca esti obisnuit sa te cosi. Sa tintesti naiv spre stele si sa vorbesti cu Luna in fiecare noapte. Nu uita sa visezi, te rog. E sigurul lucru pe care nu ni l-au luat, pe care nu stiu sa il controleze.
Ea a primit un set de aripi de la un prieten. Si El a primit inapoi ceva ce credea ca a pierdut. Sa zambim, deci, prietene, pentru ca am mai castigat ceva!
Stai drept, ti-am spus! Inca nu esti gata. Dar iti sta delicios de bine cu privirea asta noua. Acum stii mai mult ca ieri! Si fara regrete, te rog, intotdeauna... fara regrete.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)