Spuneam ca nimic nu e gratuit.
Vorbind despre mine la persoana a 3a, spun ca era o zi superba de primavaravara,iar el isi tot cauta hobby-uri indoors.
"Da, sunt gauri in atmosfera,da, vom muri in cativa ani, cu un mic ajutor extern,nu, nu stim cand, daca am stii nu ar mai fi loc prin biserici si singura carte tiparita ar incepe sa fie(din nou)Biblia.In vremuri de restriste, ne pOGneste pocainta."
Cu perdelele trase, si "Smoke Signals" in the background, faurea idei din carbune ,poate si din tastatura, pentru ca secolul 21 nu ii mai permitea astfel de rudimentarisme.Au trecut luni bune de la ultimele lui ganduri.Intre timp,imperii s-au daramat, a aparut Kentu' cu bila si Cher a facut un film(fara Sonny, tacky joke,i know).Dar el era tot aici.Intr-un continuu deja-vu, cu acelasi intuneric apasator de familiar, pipand tigara dupa tigara, rasucind monezi si insasi viata lui printre degete.
"Sa trec strada.Sa nu o trec. Mai am timp?Nu mai am. Nu mai am chef.Cheful - (aici) mana invizivibila care te trage de picioare sa te ridici din pat si sa incepi sa mergi.Din nou,in fiecare zi. Sa inveti sa mergi din nou, in fiecare zi. Unii ar spune ca asta este un mod pesimist de a privi lucrurile.El... era de acord.Pesimism cu personalitate."
Metrou,Unirii: OPTIMIST - PESIMIST.Ma frustreaza insasi ideea. E fenomenal cum unii, majoritatea chiar aleg ...o cale.Adica, e mind blowing.Vorbind de spalare pe creier si caini in patru labe , pe trotuar mestecand ziare si tocind asfaltul.Bagi cartela de metrou, esti in intarziere , munca, facultate, pierdut timpul( tot intarziere e si aia), te opresti si ala este momentul in care toata fiinta ta urla:Trebuie ca sunt OPTIMIST!Si uite, asa , dragi tovarasi si prieteni, ai fost dresat. Acum, daca ar fi sa o gandim si altfel, daca treci pe sub arcada PESIMISMULUI, porti stigmatul.Nu mai ai scapare, ai in schimb foarte multe probleme si probabil toti te vor cataloga drept sinucigas, suparat PA viata, un paria ce la un moment va instiga la rascoala alti pesimisti ca si tine, care vor rasturna sistemul.Oricare ar fi el.Oricum ai da-o, tot e mindfuck.Moving on.
Mereu imi pierd ideile.Or fi ele prea multe sau sunt eu inconsecventa?O, don't open up that can of worms.
Da, nimic nu e gratuit.Un sarut te costa o bucatica de suflet.O imbratisare, jumatate.(adica, la un moment dat te trezesti imbratisand sticla de bere, deci treaba asta nu impune implicari prea...emotionale).Un cuvant frumos, te costa poate incapacitatea celuilalt de nu intelege ce spui tu acolo. Un zambet, te costa lumina ce o imprastii in jurul tau.Si Dumnezeu stie, la ora actuala, gazele si toate alea costa,stii ce zic?Asa ca , toate astea implica economie.Trebuie sa facem economie.Oricum, asta e deja truism.Cine mai da ceva gratuit zilele astea? Dobanzi,TVA-uri.Numai gagicile de la promotiile pentru Kent sunt mai darnice. Si tipele de la standurile cu promotii din Carefour.Dar alea te costa o zi de sala.Ca deh, mentinem silhouetta, doar aia ne mai da de mancare astazi. One way or another .Nu zic ca suntem toti curve.Nu fizic.Nu TOTI.Ceva stricat in noi tot e.Ochiul vede, cere, nu i se da, se razbuna.Si uite asa, noi suntem ceasurile stricate pentru care nu exista ceasornicar.
Doamne,opreste aberatiile.Vezi, cum ies ideile? Ia-ti doar o foaie si-un creion.Si asteapta.
