Spune-le tu...

Au trasat o linie, intr-un cerc. Sa desparta cercul in doua si sa transforme astfel Soarele in Luna cand vor Ei. Albastru si Galben pentru Ea, Verde si Rosu pentru El. Si-au desenat formele, fiecare in jumatatea lui. Si marginile mainilor erau singurele care se intalneau, acolo, la jumatatea cercului. "Asa ne tinem de mana. Asa stim ca linia asta de la mijloc nu inseamna nimic. Uite, ti-am pus perna asta la cap ca sa poti sa ma vezi atunci cand vrei, nu te invelesc pentru ca te tin de mana si iti trasez fire de par pe perna, sa stii ca si atunci cand nu sunt langa tine, nu am plecat."
Si dupa ce au terminat desenul, au plecat. Si au venit ploi. Multe ploi... Si apa sterge creta. Si Marginile nu se mai tineau de mana. Din Ea a ramas un ochi, gura si degetul mic de la mana. Pe El apa l-a sters pe jumatate. Cercul: neatins. Linia dintre ei: mai subtire, dar inca acolo. A mai ramas un fir de par pe jumatate de perna..


Si sa stii ca si astazi au cazut aceleasi frunze ca ieri. Si pamantul era tot rece si desenele tot neterminate. Dar acum copiii sunt mari si de aceea le-au abandonat acolo. Cretele zac intr-o mocirla colorata, zambetul ei e o mazgalitura diforma si ochii lui sunt mai inchisi ca niciodata. Si-au luat culorile si au plecat. Au uitat ce trebuiau sa deseneze. A fost un noroc ca au vrut sa se joace pe acelasi petic de asfalt si n-au mai ramas sa isi termine desenul pentru ca au venit ploile. Asa ca acum isi aduc aminte doar ocazional, poate, de el. Si eu as vrea sa le spun ca nu ar trebui sa fie asa, ca ar fii putut fi mai mult de atat, mai mult decat niste caricaturisti. Dar nu mai am voce.. mi-am pierdut-o strigand dupa timpul care a fugit. Asa ca spune-le tu... Spune-le tu, te rog, ca afara o sa rasara Soarele iar si ca frumosul trebuie intretinut si nu abandonat. Spune-le tu ca nu trebuie sa uite.. ca nu au voie sa treaca pe langa desen fara sa zambeasca, ca frunzele care cad si-l ingroapa trebuie maturate, ca ochii lui ar trebui sa fie deschisi si zambetul ei la fel de sincer ca atunci cand a existat la inceput.


Spune-le tu, te rog, ca ploaia nu sterge decat creta ieftina. Si creta ieftina au doar zgarcitii. Ca atunci cand desenezi, decat sa o faci degeba, mai bine nu o faci deloc.Spune-le tu, te rog, ca atunci cand trec pe langa desenele lor ma curpinde tristetea timpului fugit si nu vreau decat sa ard acele frunze care au cazut si astazi, la fel ca ieri... Spune-le tu, te rog, pentru ca eu am uitat cum ii chema...